Începând cu data de 1 iulie 2023, în unele state europene un nou acord european privind telemunca în străinătate va oferi angajatorilor și angajaților posibilitatea de a opta pentru menținerea în sistemul de securitate socială al țării în care angajatorul este înregistrat atunci când angajații lucrează în regim de telemuncă din țara de reședință.
Această opțiune va fi valabilă doar atunci când angajatul va lucra din statul de reședință pentru o perioadă de timp mai mică de 50% din totalul activității desfășurate. Prin acest acord, limita de referință pentru stabilirea statului membru în care se datorează contribuțiile sociale va fi practic dublată față de prevederile anterioare. Este important de menționat că aplicarea acestui acord se limitează la telesalariați. Adică nu se va aplica și altor categorii de salariați, precum cei în situații de detașare sau desfășurare a activității în mai multe state membre (pluriactivitate).
Acordul-cadru, la care statele membre ale Uniunii Europene, inclusiv Norvegia, Islanda, Liechtenstein, Elveția și Marea Britanie sunt invitate să adere, ar trebui să intre în vigoare la 1 iulie 2023, pentru țările care semnează înainte de această dată, sau după data menționată pentru țările care aderă ulterior. Totuși, acordul nu se va aplica retroactiv.
Aplicabilitatea în practică a acordului european privind telemunca
Înainte ca acordul să intre în vigoare, este important pentru companii să identifice situațiile în care angajații lucrează în regim de telemuncă dintr-o țară diferită de țara în care angajatorul este înregistrat, pentru a determina în mod corect aplicabilitatea acestuia. De asemenea, este necesară o analiză atentă în ceea ce privește cererea de eliberare a formularului A1 în timp util și în avans, deoarece există riscul ca cererile retroactive să fie respinse, dacă nu se îndeplinesc condițiile obligatorii.
Pentru a beneficia de prevederile acordului în situațiile de telemuncă, angajatorii vor trebui să solicite autorităților din țara în care angajatorul este înregistrat (în cazul României vorbim de Casa de Pensii) eliberarea certificatului A1. Cu excepția unor situații specifice, solicitarea pentru eliberarea formularului A1 trebuie făcută în avans, deoarece acordul nu acoperă cererile retroactive.
Practic formularul A1 va fi documentul care va confirma faptul că angajatul își achită contribuțiile sociale în statul membru unde se află angajatorul acestuia. Astfel, el va fi scutit de plata contribuțiilor în statul lui de reședință, dacă își va desfășura o parte din activitate și în acel stat. Proporția nu trebuie să depășească însă 50% din totalul timpului de muncă, așa cum prevede acest acord.
Luând cazul practic al unui angajator din România, în baza prevederilor acestui acord un angajat va putea rămâne asigurat la contribuții sociale în România, chiar dacă își va desfășura activitatea în regim de telemuncă în alt stat membru al UE. Iar pentru acest lucru angajatorul va putea solicita formularul portabil A1.
În lipsa formularului A1, există riscul ca angajatul să datoreze contribuții sociale în statul în care acesta prestează munca, risc care aduce după sine și alte riscuri fiscale.
Noua regulă se va aplica pornind de la prevederile articolului 16 alineatul (1) din Regulamentul 883/2004/CE privind coordonarea sistemelor de securitate socială. Acestea prevăd posibilitatea ca statele membre implicate să cadă de comun acord cu privire la țara în care se vor plăti contribuțiile sociale ale angajatului, în interesul acestuia din urmă.
Ce țări au aderat până acum la Acordul european privind telemunca
Până la data de 1 septembrie 2023, țările care au aderat la acest acord în termenul oficial sunt: Austria, Belgia, Croația, Republica Cehă, Finlanda, Franța, Germania, Liechtenstein, Luxemburg, Malta, Polonia, Portugalia, Spania, Suedia, Elveția, Țările de Jos și Republica Slovacă.
Românianu este încă parte semnatară a acestui Acord.
De ce telemunca din străinătate poate genera implicații majore?
Pe măsură ce interesul pentru telemuncă din străinătate crește printre angajați, este crucial ca angajatorii să fie conștienți de implicațiile fiscale asociate acestui tip de activitate. Telemunca din străinătate presupune desfășurarea activității salariale într-o altă țară decât cea de origine a angajatului. Astfel de situații pot genera anumite consecințe fiscale care nu pot fi ignorate.
De aceea, angajatorii sunt sfătuiți să analizeze cu atenție fiecare situație în parte pentru a stabili dacă angajatul datorează atât impozit cât și contribuții sociale în țara în care desfășoară activitatea sau în țara de origine. Această evaluare trebuie să țină cont de legislația fiscală și acordurile internaționale în vigoare între cele două țări implicate.
Mai este important de subliniat că telemunca din străinătate poate avea atât implicații fiscale cât și de dreptul muncii complexe și variate, în funcție de fiecare situație în parte.
