Angajarea și păstrarea talentelor sunt printre cele mai mari provocări cu care se confruntă companiile în prezent. Demisia cu preaviz poate aduce cu sine un șir de complicații, care pot varia de la lipsa de productivitate la costurile semnificative de recrutare și formare a unor noi angajați.
De aceea este important ca angajatorii să fie conștienți de întregul spectru de implicații ce decurg din demisia cu preaviz, un fenomen care devine din ce în ce mai des întâlnit în dinamica actuală a pieței muncii.
Termenul “demisie” este deseori folosit într-o manieră destul de liberă, dar are un sens juridic foarte specific. Demisia este un act unilateral de voință al angajatului, prin care acesta își manifestă intenția clară de a pune capăt raporturilor de muncă. Actul demisiei trebuie să fie redactat în formă scrisă și să fie înaintat angajatorului.
Din perspectivă legală, este important de reținut faptul că angajatul are dreptul de a părăsi locul de muncă fără a solicita sau a aștepta aprobarea cu privire la demisie din partea angajatorului.
Într-o lume în care informația circulă liber, dar nu întotdeauna precis, miturile despre demisie sunt numeroase. De exemplu, unii angajați trimit departamentului de resurse umane “Cereri de aprobare a demisiei,” o abordare eronată din perspectivă legală.
Din această perspectivă, este important de reținut că angajatorul nu are niciun drept de a “aproba” sau “dezaproba” o demisie, aceasta fiind o decizie unilaterală a angajatului. Aplicarea eronată în practică a conceptului demisiei cu preaviz, în comparație cu demisia fără preaviz, scoate în evidență importanța cunoașterii legii și a drepturilor de către angajați, dar mai ales de către angajatori, care adesea sunt neinformați în această privință.
