Deși poate părea un subiect pentru persoanele trecute de 60 de ani (sau, în anumite cazuri, pentru persoane cu vârste mai mici, dar care îndeplinesc anumite condiții speciale pentru a se pensiona), subiectul pensiilor ar trebui să intereseze pe oricine. Asta pentru că, deși pensia vine abia mai târziu în viață, contribuțiile care ne garantează asigurarea în sistemul public de pensii românesc trebuie plătite mult mai devreme – și, de cele mai multe ori, plata acestor datorii este chiar obligatorie.
În acest articol explicăm cum funcționează sistemul de pensii românesc și cine poate contribui și beneficia de pe urma acestuia.
Răspunsul simplu aici este că devii asigurat – obligatoriu – când începi să lucrezi. Fie pentru angajator, fie pe cont propriu. Practic, o parte din venitul tău brut trebuie plătit în sistemul de pensii de stat, datorie cunoscută și ca plata obligatorie a contribuției de asigurări sociale (CAS).
La acest moment, potrivit prevederilor Codului fiscal, cota CAS este de 25%, dacă obții venituri ca salariat (aici nu intră doar salariul, ci și alte venituri oferite de angajator după caz, cum ar fi, de pildă, solda lunară). Sau dacă ai obligația plății acestei contribuții, ca cineva care obține venituri din activități independente (de exemplu, un PFA).
Există și anumite excepții pentru condiții atipice de muncă, caz în care, pe lângă procentul de mai sus datorat de cel care obține venituri, angajatorul (deci, vorbim de aceste excepții doar în cazul salariaților) trebuie să plătească o cotă suplimentară, potrivit Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice. Nu vom intra în mai multe detalii aici. Pentru moment e suficient să menționăm că aceste excepții se aplică dacă discutăm de condiții deosebite sau speciale de muncă, unde cota suplimentară poate ajunge la un procent de până la 8% din venitul brut, considerat bază de calcul.
Da, există anumite situații în care o persoană fizică poate plăti contribuția fără să fie salariat. Prima apare în cazul celor care obțin, în mod independent, anumite tipuri de venituri. Să zicem că obții venituri dintr-o activitate de natură independentă sau din cedarea drepturilor de proprietate intelectuală. În acest caz, ești obligat să plătești CAS doar dacă banii pe care îi câștigi în decursul unui an depășesc un anumit plafon. Care, potrivit Codului fiscal, reprezintă echivalentul a cel puțin 12 salarii minime brute pe țară, obținute într-un an. Adică cel puțin 39.600 lei pentru anul 2024.
A doua situație, puțin atipică am putea spune, apare în toate celelalte cazuri. Adică, dacă nu te încadrezi în situațiile de mai sus, poți, potrivit Legii nr. 263/2010, să te asiguri voluntar în sistemul de pensii. În concret, art. 6(2) din acest act normativ stabilește că:
“orice persoană se poate asigura în sistemul public de pensii în baza unui contract de asigurare socială, în vederea obținerii pensiei pentru limită de vârstă și, după caz, în vederea completării venitului asigurat utilizat la calculul acestei categorii de pensie”. Paragraful se referă strict la asigurarea voluntară pentru pensie, deoarece precedentul paragraf, din cadrul aceluiași articol al legii, stabilește deja care sunt persoanele obligate să se asigure în sistemul de pensii românesc.
Acum că am clarificat când este cineva obligat să devină asigurat în acest sistem sau în ce situații poate deveni contribuabil și beneficiar al sistemului, probabil că ar ajuta să explicăm câteva lucruri despre cum funcționează el.
Sistemul românesc de pensii este structurat, în esență, pe două paliere (sau piloane, termen pe care, probabil, l-ai mai auzit). Mai există un al treilea pilon, dar contribuția la el e opțională. Cele mai importante sunt primele două:
Da, ai citit bine, pe lângă sistemul public, Legea te obligă să fii asigurat și în sistemul de pensii privat. Dar asta nu schimbă cu nimic suma pe care tu o ai de plătit la CAS.
Astfel, potrivit Legii nr. 263/2010, “contribuția la fondul de pensii administrat privat, care este parte din contribuția de asigurări sociale prevăzută pentru persoanele fizice care au calitatea de angajați sau pentru care există obligația plății contribuției de asigurări sociale datorată la sistemul public de pensii, se transmite de CNPP (Casa Națională de Pensii Publice) fondurilor de pensii administrate privat”.
Începând cu veniturile aferente lunii ianuarie 2024, cota de controbuție care se virează la fondurile de pensii obligatorii administrate privat (Pilonul II de pensii) este de 4,75%.
În concluzie, cota pe care trebuie să o plătești în calitate de contribuabil la fondul de pensii rămâne aceeași. Mai mult, procedura ce trebuie urmată pentru distribuirea unei părți din suma plătită către fondul de pensii administrat privat vizează doar Casa Națională de Pensii Publice, nu și persoana care are obligația virării sumelor de bani către stat.
Deși (o parte din) logica plății contribuției la pensie ține de asigurarea unui sistem bazat pe principiul solidarității sociale pentru actualii pensionari (cu alte cuvinte, banii pe care îi plătești tu acum sunt folosiți pentru plata pensiei celor care beneficiază în prezent de drepturi de pensie), principalul motiv pentru care plătești CAS e să poți beneficia tu de pensie.
Trebuie să reții două lucruri aici. Pe de o parte, trebuie să îndeplinești vârsta standard de pensionare. La acest moment, pentru bărbați, vârsta standard de pensionare este 65 ani – care va rămâne la fel până la finalul anului. Pentru femei, în schimb, aceasta variază pe parcursul anului 2021. Între mai și iulie, vorbim de 61 ani și șapte luni. Între septembrie și noiembrie, vorbim de 61 de ani și opt luni.
Dar, pe lângă vârsta standard de pensionare, trebuie să mai îndeplinești un criteriu – să fi cotizat o perioadă minimă de 15 ani în sistemul public de pensii. Însă e important să reții că stagiul complet de cotizare înseamnă 35 de ani pentru bărbați, respectiv 31 de ani și 7 luni pentru femeile care se pensionează în perioada mai-iulie 2021. Dacă se pensionează între septembrie și noiembrie 2021, stagiul complet de cotizare pentru femei urcă la 31 de ani și opt luni.
Într-adevăr, există o alternativă. E vorba de un mecanism introdus la finalul anului 2020, prin Ordonanța de urgență nr. 163/2020, și care le permite celor nepensionați să își “cumpere” vechime în muncă, între 21 septembrie 2020 și 31 august 2023 (dată după care ar trebui să intre în vigoare noua lege a pensiilor, care va oferi în continuare această facilitate, într-un mod asemănător).
Însă perioada efectiv “cumpărată” nu poate depăși șase ani, dar care nu trebuie să fie neapărat consecutivi. Deci nu e un mecanism pentru oricine, indiferent de veniturile pe care ar fi dispus să le folosească pentru cumpărarea vechimii în muncă. În acest sens, persoanele interesate pot, între datele menționate mai sus, să încheie un contract de asigurare voluntară cu Casa Teritorială de Pensii.
Teoretic, potrivit prevederilor Legii nr. 416/2001 privind venitul minim garantat, cu modificările şi completările ulterioare, familiile şi persoanele singure au dreptul să acceseze un venit minim garantat ca formă de asistenţă socială din partea statului.
Conform aceleiași legi, pentru stabilirea ajutorului social cuvenit familiei sau, după caz, al persoanei singure, se iau în considerare toate veniturile pe care membrii acesteia le realizează. Aceasta presupune inclusiv acele venituri din drepturi de asigurări sociale de stat, indemnizații de şomaj, obligaţii legale de întreţinere, indemnizaţii, alocaţii şi ajutoare cu caracter permanent.
Mai multe detalii cu privire la forma de asistență socială la care aveți dreptul și condițiile aplicabile puteți solicita la Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului.
