Uneori, firmele sau persoanele fizice, deși nu sunt rezidente pe teritoriul României, au totuși obligația să se înregistreze fiscal. În esență, Codul de procedură fiscală îi include în sfera de acoperire a obligației de înregistrare fiscală pe acei nerezidenți implicați într-un raport juridic fiscal (în esență, vorbim de drepturile și obligațiile care se nasc dintr-o creanță fiscală – cum e obligația de plată a impozitului pe venit obținut în România, de pildă).
Cu alte cuvinte, dacă o firmă străină sau o persoană fizică nerezidentă e implicată în tranzacții care dau naștere unor obligații fiscale pe teritoriul României, înregistrarea fiscală a nerezidenților, în asemenea situații, devine obligatorie.
De ce fel de tranzacții discutăm? De pildă, de prestare de servicii, livrări de bunuri ori de investiții pe piața de capital. E important, însă, înainte de a prezenta o serie de aspecte practice legate de înregistrarea fiscală a nerezidenților, să clarificăm regulile principale care stau la baza unor asemenea tranzacții și unde se află. Pentru că necesitatea de înregistrare este doar un aspect al unor asemenea situații, iar regulile relevante ale acestei probleme pot fi găsite în Codul de procedură fiscală.
În același timp, însă, regulile substanțiale referitoare la impozitarea veniturilor nerezidenților (cine, pentru ce, cât datorează, etc.), de exemplu, pot fi găsite în Codul Fiscal, în cadrul Titlului al VI-lea. Chiar dacă, în cele ce urmează, vom discuta doar de aspecte legate de înregistrare, mai merită menționate câteva exemple de tranzacții ale nerezidenților ce dau naștere unor obligații fiscale.
De pildă, următoarele venituri obținute pe teritoriul României:
Atunci când vorbim de înregistrarea fiscală a nerezidenților, discutăm, de fapt, de:
În ceea ce privește declarațiile care trebuie depuse de persoanele nerezidente care au obligația de înregistrare fiscală în România, acestea diferă după cum vorbim de firme sau de persoane fizice.
Dacă e vorba de firme fără sediu permanent în România, acestea au obligația de a depune formularul 015, „Declarație de înregistrare fisclală (…) pentru contribuabilii nerezidenți care nu au sediu permanent în România”. Potrivit Ordinului Agenției Naționale de Administrare Fiscală (ANAF) nr. 3725/2017, declarația trebuie completată „cu ocazia primei înregistrări fiscale”.
În ceea ce privește modalitatea de depunere a declarației, aceasta trebuie depusă, direct ori prin împuternicit/reprezentant legal/reprezentant fiscal sau de către plătitorul de venit, la registratura organului fiscal competent ori prin scrisoare recomandată, la poștă. De asemenea, declarația poate fi depusă și electronic.
Vorbeam mai sus de organul fiscal competent. În primul rând, pentru înregistrarea nerezidenților competența revine către Administrația fiscală pentru contribuabili nerezidenți, din cadrul Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice București, pentru următoarele tipuri de firme:
În plus, mai sunt competente următoarele organe fiscale, în funcție de situația specifică:
Pe de altă parte, s-ar putea ca o firmă nerezidentă să desfășoare activități în România, dar printr-un sediu permanent. În acest caz, potrivit Ordinului ANAF nr. 3140/2016, această entitate va depune Formularul 013, „Declarație de înregistrare fiscală (…) pentru contribuabilii nerezidenți care desfășoară activitate prin unul sau mai multe sedii permanente”.
Pentru acest caz, trebuie reținute două aspecte importante:
În ceea ce privește obligația de înregistrare a persoanelor fizice, discutăm, aici, de un formular diferit: formularul 030, „Declarație de înregistrare fiscală (…) pentru persoane fizice care nu dețin cod numeric personal”. În afară de faptul că discutăm de declarații diferite, ce am precizat mai sus, în privința firmelor fără sediu permanent, rămâne, de principiu, valabil și în acest caz.
Deși mai sunt anumite diferențe în ceea ce privește organul fiscal competent, unde, pentru anumite tranzacții specifice, lucrurile stau diferit. De pildă, la persoane fizice există o precizare expresă referitoare la competența Administrației fiscale pentru contribuabili nerezidenți, din cadrul Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice București, în ceea ce privește obținerea veniturilor din transferul titlurilor de valoare și din orice alte operațiuni cu instrumente financiare, inclusiv instrumente financiare derivate. Nu că la firme nu ar avea loc asemenea tranzacții, dar ele sunt luate în calcul la stabilirea impozitului pe afacere.
Referitor la momentul în care trebuie depuse declarațiile de înregistrare, Codul de procedură fiscală stabilește că atât firmele, cât și persoanele fizice, dacă îndeplinesc condițiile de mai sus, se vor înregistra în 30 de zile de la data obținerii primului venit.
Nu chiar. Potrivit Codului de procedură fiscală, discutăm de trei situații în care acest lucru nu e, neapărat, necesar.
În primul rând, în cazul veniturilor cu privire la care există reguli de impunere la sursă, atribuirea codului de identificare fiscală se poate face și la solicitarea plătitorului de venit rezident în România. De pildă, astfel de venituri sunt cele din jocuri de noroc, potrivit Codului fiscal. Ori veniturile din dividende.
În al doilea rând, există o serie de reguli speciale în Codul de procedură fiscală, potrivit cărora anumite entități au obligația de furnizare a unor informații autorităților fiscale, pentru înregistrarea nerezidenților. În primul rând, vorbim de Registrul Comerțului, când o persoană fizică:
În asemenea situații, Registrul Comerțului îi solicită Ministerului Finanțelor să le atribuie persoanelor fizice care au calitatea de fondator, asociat, acționar ori administrator în societățile vizate de acțiunile de mai sus numărul de identificare fiscală. În acest caz, Ministerul Finanțelor va înregistra fiscal persoana fizică nerezidentă.
La fel se întâmplă și când o persoană fizică nerezidentă ori o firmă nerezidentă își deschide un cont bancar la o bancă din România – ori închiriază o casetă de valori la banca respectivă. Practic, banca îi solicită organului fiscal central atribuirea numărului de înregistrare fiscală ori, după caz, a codului de înregistrare fiscală. În baza acelei solicitări și a datelor primite, Ministerul Finanțelor, printre altele, va înregistra fiscal persoana nerezidentă.
