Explicăm în acest articol riscurile la care se expun angajatorii care, din diferite motive, efectuează plata cu întârziere a salariaților, sau în cazul în care taxele salariale sunt reținute, dar nu sunt plătite către bugetul de stat într-un anumit termen prevăzut de lege.
Astfel, angajatorii trebuie să știe că sunt pasibili de amenzi mari, dar chiar și de pedepse cu închisoarea, în cazul în care nu se conformează cu regulile privind plata în timp a salariilor sau a taxelor reținute din salariile angajaților (precum impozitul și contribuțiile sociale datorate de salariat).
Pentru aplicarea acestor contravenții sau pedepse există însă și excepții. Explicăm mai jos în detaliu fiecare dintre aceste situații și ce prevăd legile în vigoare.
Potrivit prevederilor articolului 166 alin. (1) din Legea 53/2003 privind Codul Muncii, angajatorul este obligat la plata salariului către angajat “cel puţin o dată pe lună, la data stabilită în contractul individual de muncă, în contractul colectiv de muncă aplicabil sau în regulamentul intern, după caz“.
În situația în care această obligație nu este îndeplinită de angajator iar plata salariului este întârziată cu mai mult de 30 de zile de la data de plată stabilită între părți, autoritățile pot aplica o amendă de la 5.000 lei la 10.000 lei pentru fiecare persoană căreia nu i s-a plătit salariul, conform prevederilor de la art. 260 alin (1), lit. s). Așa cum este precizat în cadrul articolului 166 din Codul Muncii, data plății salariului se poate stabili în contractul individual de muncă, în contractul colectiv de muncă aplicabil sau în regulamentul intern.
Singura situaţie precizată de lege în care angajatorul poate fi scutit de la plata acestei amenzi este cea în care angajatorul se află sub incidenţa Legii nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, cu modificările şi completările ulterioare. Cu alte cuvinte, dacă societatea angajatoare este în insolvență și prin urmare beneficiază de protecția prevederilor legii 85/2014, aceasta va fi scutită de la aplicarea amenzii.
Astfel, neplata banilor la timp către salariați poate fi sancționată cu amenzi de până la 10.000 de lei pentru fiecare salariat care nu își încasează banii.
Așadar, informația conform căreia un angajator își poate sancționa salariații „pentru că nu-și fac treaba” prin neplata salariilor la termenul prevăzut în contract nu este validă. Din contră, angajatorii își asumă consecințe grave dacă aleg să procedeze astfel.
Salariul reprezintă un element esențial al contractului individual de muncă și totodată unul dintre drepturile esențiale ale salariaților. Salariul este un drept al angajatului și nu poate reprezenta un privilegiu ori un instrument cu ajutorul căruia angajatorul ar putea să impună respectarea regulilor de disciplină a muncii ori realizarea, întocmai și la timp, a sarcinilor de serviciu.
De asemenea, Codul Muncii sancționează nu numai plata cu întârziere a salariaților, dar și „munca la gri”, adică situațiile în care salariatul primește în buzunar mai mulți bani decât este stabilit prin contractul de muncă.
Mai exact, plata unui salariu net mai mare “decât cel constituit şi evidenţiat în statele de plată a salariilor şi în declaraţia lunară privind obligaţiile de plată a contribuţiilor sociale, impozitului pe venit şi evidenţa nominală a persoanelor asigurate, transmisă autorităţilor fiscale” este considerată potrivit art. 260 alin. (1) lit. e5) din Codul Muncii o situație de muncă subdeclarată. Astfel de faptă se sancționează cu amendă de la 8.000 la 10.000 lei pentru fiecare salariat. Amenda va fi limitată însă la valoarea cumulată de 100.000 lei.
Neplata sau plata cu întârziere a salariaților nu exonerează însă angajatorii de obligația de a calcula, reține și plăti taxele salariale la termenele prevăzute de lege. Astfel, chiar și în situația neplății salariilor la timp, care se amendează după cum am descris mai sus, dacă angajatorii nu plătesc impozitul pe salarii și contribuțiile de asigurări sociale datorate de angajat în termen de cel mult 60 de zile de la termenul de scadenţă prevăzut de lege, această faptă este considerată infracțiune.
Conform Legii nr. 241/2005, care a fost modificată recent prin OUG nr. 130/2021, o astfel de faptă poate fi pedepsită cu amendă sau cu închisoare de la 1 an la 5 ani (în situația în care sunt sesizate organele penale).
Cu alte cuvinte, angajatorul nu poate susține că, în contextul în care nu plătește salariile, nu are de ce să plătească nici impozitul sau contribuțiile datorate în numele angajatului. Atâta timp cât sunt depășite cele 60 de zile de la termenul legal (care pentru taxele salariale îl reprezintă data de 25 a lunii următoare), firmele riscă să intre sub incidența Legii nr. 241/2005 și să trebuiască să răspundă într-un dosar penal, în cazul în care sunt sesizate organele penale.
Astfel, noile prevederi introduse prin Ordonanța 130/2021 sancționează reținerea și neplata impozitelor și contribuțiilor pe salarii, dacă se depășesc 60 de zile de la scadența legală.
Incriminarea reținerii și neplății taxelor fusese inițial eliminată din lege (în 2015), după ce Curtea Constituțională a stabilit că prevederea de la acel moment era neconstituțională. OUG nr. 130/2021 a reintrodus însă în Legea 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale aceste prevederi.
Conform prevederilor nou introduse „constituie infracțiuni și se pedepsesc cu închisoare de la 1 an la 5 ani sau cu amendă reținerea și neplata, încasarea și neplata, în cel mult 60 de zile de la termenul de scadență prevăzut de lege, a impozitelor și/sau contribuțiilor prevăzute în anexa la prezenta lege”. Prevederile se vor aplica efectiv începând cu 1 martie 2022.
În lunga listă de taxe enumerate în anexa la lege se regăsesc și:
Mai exact, vorbim de cele trei taxe salariale pentru care firmele au obligația de reținere (la sursă) și de plată către bugetul de stat în numele angajaților.
Considerăm că există acest risc chiar și pentru munca la negru. Prestarea muncii fără încheierea unui contract de muncă nu exonerează angajatorul de obligațiile sale de a calcula și plăti salariile cuvenite conform muncii prestate și nici de a calcula, reține și plăti impozitul pe salarii și contribuțiile sociale.
Așadar, cât poate întârzia angajatorul cu plata salariului astfel încât să nu fie pasibil de pedeapsă penală? Principalul criteriu după care se stabilește una dintre cele două variante este valoarea prejudiciului creat. Însă la acest criteriu se adaugă condiția achitării prejudiciului constatat pe perioada urmăririi penale, până la pronunțarea vreunei hotărâri judecătorești.
Astfel, conform prevederilor legale, putem avea următoarele situații:
În cele două situații descrise mai sus se vor afla, probabil, cei mai mulți dintre angajatori.
Dacă însă prejudiciul este mai mic de 100.000 euro, însă angajatorul în cauză nu îl achită înainte de pronunțarea unei hotărâri sau dacă prejudiciul depășește valoarea de 100.000 euro (echivalentul în lei), prevederile mai favorabile de mai sus (pedeaspsa cu amenda și nepedepsirea penală a faptei) nu se aplică. În oricare dintre aceste situații autoritățile pot aplica pedeapsa penală.
De asemenea, se va aplica pedeapsa penală dacă făptuitorul a mai săvârşit o infracţiune prevăzută de Legea nr. 241/2005 într-o perioadă de 5 ani anteriori comiterii faptei, pentru care a beneficiat deja de prevederile mai favorabile.