Home » Regimul fiscal aplicabil dividendelor – întrebări și răspunsuri
Oferim mai jos răspunsuri la cele mai frecvente întrebări privind regimul fiscal aplicabil dividendelor. Răspunsurile sunt redactate de cei mai buni consultanți fiscali și specialiști în probleme de drept comercial.
Ca regulă generală, în conformitate cu legislația în vigoare (art. 67 din Legea societăților nr. 31/1990) profitul unei societăți se poate repartiza asociaților sau acționarilor acesteia în mod proporțional cu numărul de părți sociale sau acțiuni deținute în acea societate.
Astfel, partea din profitul societății care se distribuie asociaților sau acționarilor poartă în general denumirea de dividend. În continuare, vom răspunde la o serie de întrebări importante în ceea ce privește regimul fiscal aplicabil dividendelor. Dar mai întâi să înțelegem ce sunt dividendele?
Așa cum menționam mai sus, persoanele (fizice sau juridice) care dețin dreptul legal să primească dividende din partea unei societăți sunt asociații sau acționarii din cadrul societății respective. Dividendele reprezintă cota parte pe care un asociat sau acționar o primește din valoarea profitului pe care compania la care acesta este asociat sau acționar l-a înregistrat la sfârșit de trimestru sau de an, în baza situațiilor financiare (interimare sau anuale).
Valoarea dividendelor de plată fiecărui acționar se calculează în funcție de numărul, precum și de tipul specific de acțiuni deținute de fiecare.
În general, dividendele se plătesc în numerar, dar acestea se pot emite și în natură – cel mai frecvent sub formă de titluri de participare (adică părți sociale sau acțiuni noi). Recomandăm o bună cunoaștere în ce privește regimul fiscal aplicabil dividendelor pentru luarea celor mai bune decizii cu privire la fluxurile de numerar atât la nivelul societății, cât și la nivelul acționarilor beneficiari ai venitului din dividende.
Distribuirea dividendelor este reglementată în legislația românească prin Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale. Din punct de vedere al dispozițiilor speciale pentru emitenții de pe Bursa de Valori București, acestea sunt reglementate și prin Legea nr. 297/2004 privind piața de capital.
Este foarte important de știut că, spre deosebire de societățile de stat care, conform prevederilor Ordonanței 64/2001, au obligația legală să distribuie mai mult de jumătate din profitul net sub forma dividendelor, firmele private nu au obligația de a distribui dividende acționarilor. Prin urmare, decizia rămâne în totalitate la latitudinea acționarilor înșiși sau a consiliului de administrație, după caz.
Atât valoarea cât și forma de distribuire a dividendelor de către o companie sunt stabilite de către Adunarea Generală a Asociaților (AGA) acelei companii sau de către Consiliul Administrativ, după caz. Acest lucru se face doar după ce a fost aprobată situația financiară pentru perioada financiară încheiată.
Niciodată nu se poate aproba distribuirea de dividende în timpul exercițiului financiar. Dacă se întârzie plata dividendelor către acționari, atunci societatea plătitoare poate deveni pasibilă de plata unei dobânzi aferente către beneficiarii dividendelor.
Este interzisă distribuirea de dividende din profituri contabile fictive sau în situația în care societatea înregistrează pierdere în exercițiul financiar respectiv.
Dividendele se calculează inițial ca întreg din profitul contabil și sunt mai apoi împărțite acționarilor companiei în funcție de valoarea procentuală a acțiunilor pe care fiecare dintre aceștia le deține în cadrul societății. Spre exemplu, în cazul în care un acționar deține 40% din totalul acțiunilor, atunci acesta ar trebui să primească același procent de 40% din valoarea dividendelor care urmează a fi distribuite.
Din punct de vedere fiscal, dividendul reprezintă venit impozabil la nivelul beneficiarului. Astfel, pentru orice plată de dividend există și obligația de impozitare și declarare a acestui venit către fisc. Legislația fiscală în vigoare (art. 91 din Legea 227/2015 privind Codul Fiscal) încadrează veniturile din dividende în categoria veniturilor din investiții.
În conformitate cu prevederile articolului 97 alin (7) din Codul Fiscal, impozitul datorat pentru venitul din dividende se calculează la o rată de 8% din venitul brut distribuit către asociat/acționar.
Pentru dividendele obținute pe parcursul anului 2023, pe lângă impozitul de 8%, se mai datorează o singură taxă. Mai exact, aceasta este contribuția obligatorie la fondul asigurărilor sociale de sănătate (CASS).
CASS se datorează însă doar dacă valoarea totală a dividendelor, cumulate cu venituri de altă natură (dacă este cazul), precum venituri din tranzacționarea titlurilor de valoare, venituri din activități independente sau venituri din chirii, primite pentru întreg anul 2023 este cel puțin egală cu 6 salarii minime brute pe economie. Pentru anul 2023, acest prag este stabilit la nivelul a 3.000 lei x 6, adică 18.000 de lei pe an.
Prin urmare, dacă venitul anual atinge acest prag, atunci beneficiarul de venit datorează și CASS, care se calculează la o cotă de 10%, aplicabilă la următoarele praguri de venit:
Mai exact, CASS datorată pentru anul 2023 va fi întotdeauna plafonată la 10% dintr-unul din plafoanele de mai sus, în funcție de nivelul venitului realizat de contribuabil. De exemplu, dacă contribuabilul încasează suma de 40.000 de lei reprezentând dividende în anul 2023, CASS se va datora în valoare de 10% din 36.000 de lei pe an, adică 3.600 de lei.
În cazul dividendelor distribuite de o societate românească, atât calculul cât și plata impozitului pe venit în ceea ce privește dividendele se face de către firma care plătește aceste venituri către asociat sau acționar.
Astfel, societatea, în calitate de persoană juridică plătitoare a venitului are obligația să rețină impozitul în valoare de 8%, să-l declare și să-l plătească către ANAF.
Acest lucru se realizează prin completarea formularului fiscal 100 (“Declarație privind obligațiile de plată la bugetul de stat”). Formularul poate fi completat și depus în format electronic (cu semnătură electronică, prin certificat digital calificat).
În ceea ce privește declararea și plata CASS, dacă se atinge plafonul descris mai sus, această obligație revine întotdeauna persoanei fizice beneficiare a venitului. Obligația se îndeplinește de persoana fizică prin intermediul declarației unice.
Declarația unică se poate depune atât în format fizic, cât și în format electronic. Depunerea în format electronic se poate realiza prin Spațiul Privat Virtual (pe site-ul ANAF), cât și prin intermediul portalului e-guvernare.ro, cu ajutorul semnăturii electronice (în bază de certificat digital calificat).
Termenul oficial al depunerii declarației unice este 25 mai a anului următor celui în care se realizează venitul (pentru anul 2023, termenul este 25 mai 2024).
În situația în care dividendele sunt obținute de la o companie rezidentă în străinătate, obligația declarării venitului către ANAF revine integral beneficiarului persoană fizică cu rezidența fiscală în România.
Mai exact, atât pentru plata impozitului datorat, cât și pentru plata CASS (dacă este cazul) declararea se face numai de către persoana fizică beneficiară a venitului.
Obligația se îndeplinește tot prin intermediul declarației unice, în aceleași condiții și termen descrise mai sus.
Un aspect foarte important în cazul dividendelor obținute din străinătate îl constituie aplicarea în mod corect a evitării dublei impuneri. Mai exact, aceasta trebuie aplicată conform convenției pentru evitarea dublei impuneri dintre România și statul de rezidență al societății plătitoare de dividend.
În general, în situațiile în care, conform convenției aplicabile, venitul este impozitat în statul-sursă, atunci beneficiarul persoană fizică rezidentă fiscal în România are dreptul să recunoască (prin intermediul declarației unice) impozitul deja reținut de celălalt stat și să-l deducă din suma de impozit datorată în România.
Chiar dacă dividendele primite de la o companie din străinătate sunt impozitate în statul de sursă a venitului, ca rezident fiscal român aveți obligația de a declara veniturile din dividende în România. Mai exact, dacă sunteți rezident fiscal în România, aveți obligația să declarați către ANAF toate veniturile pe care le obțineți, din toate țările. Aceasta include și obligația de declarare a dividendelor pe care le obțineți atât de la companii românești, cât și de la companii străine.
Așa cum explicam mai sus, în situația în care între România și statul-sursă al venitului dumneavoastră este incheiată o convenție pentru evitarea dublei impuneri (în cazul dividendelor, statul-sursă este statul de rezidență al companiei care plătește dividendele), atunci se va aplica evitarea dublei impuneri conform prevederilor convenției.
Puteți găsi la linkul următor o listă a convențiilor pentru evitatrea dublei impuneri semnate de România cu alte state.
Evitarea dublei impuneri se va aplica prin intermediul declarației unice, la momentul completării și depunerii ei către ANAF.
Dacă venitul din dividende este impozitat în statul-sursă, atunci conform convenției aplicabile, beneficiarul venitului are dreptul să recunoască (în declarația unică) impozitul plătit în celălalt stat. Astfel, suma de impozit plătit în celălalt stat va fi dedusă din suma de impozit datorat în România. Formularul declarației vă va calcula automat diferența de plată în România (dacă este cazul).
Chiar dacă angajatorul plătește în numele dumneavoastră CASS pentru venitul salarial, în cazul în care venitul din dividende atinge plafonul minim descris mai sus, aveți în continuare obligația declarării și plății CASS și pentru venitul din dividende.
Pentru venitul aferent anului fiscal 2023, această obligație este stabilită implicit prin prevederile Codului Fiscal, fără altă excepție aplicabilă. Prin urmare, regula este obligatorie indiferent dacă dețineți și calitatea de salariat sau nu.
Alte tipuri de venituri care sunt asimilate dividendelor din perspectivă fiscală sunt următoarele:
Mai este important de reținut că, deși dividendele sunt o modalitate de a genera venituri din investițiile în acțiuni, ele nu sunt garantate. De asemenea, doar pentru că o companie a realizat plăți de dividende în trecut, nu înseamnă că va continua să o facă în viitor.