Home » S-au prescris obligațiile fiscale pentru anul 2016? Dar pentru anii următori?
Conform regulilor în vigoare din legislația fiscală românească (i.e., Codul de Procedură Fiscală), termenul la care s-ar fi prescris obligațiile fiscale aferente anului 2016 ar fi trebuit să fie 1 iulie 2022. Având în vedere însă perioada de pandemie COVID, acest lucru nu s-a întâmplat în practică.
Mai exact, în 2020 Guvernul a aprobat o Ordonanță (OUG 48/2020) conform căreia termenele de prescripție a obligațiilor fiscale au fost suspendate pentru o perioadă de 254 de zile. Astfel, în urma publicării Ordonanței, pentru primul an fiscal afectat de aceste prevederi, adică anul 2015, termenul în care ANAF mai putea stabili creanțe fiscale și cere executarea silită a fost decalat până pe 13 septembrie 2021.
Așadar, în cazul în care ați fi sperat ca anul 2015 să se fi prescris în termenul normal de 1 ianuarie 2021, ca urmare a pandemiei acest termen a fost suspendat. Normele care reglementează acest aspect se află în Ordonanța de urgență 48/2020, care a introdus diverse măsuri și a luat în calcul și această suspendare a termenului în care se prescriu obligațiile fiscale.
Ca urmare a acestor prevederi, termenul la care s-au prescris obligațiile fiscale pentru anul 2015 a fost decalat până pe 13 septembrie 2021.
Mai precis, Ordonanța 48/2020 instituie următoarele prevederi prin alineatul (5) al articolului XI:“Termenele de prescripție a dreptului organului fiscal de a stabili creanțe fiscale și de a cere executarea silită, precum și cel al contribuabilului/plătitorului de a cere restituirea creanțelor fiscale, prevăzute de Codul de procedură fiscală, se suspendă sau nu încep să curgă până la împlinirea termenului prevăzut la art. XIII alin. (1) [n.r. de 25 decembrie 2020]”.
Cum s-a ajuns la suspendarea până la această dată?
Inițial, autoritățile suspendaseră termenele de prescripție începând cu 16 aprilie 2020 și apoi încă 30 de zile după încetarea stării de urgență instituite din cauza pandemiei COVID. Însă acest termen a fost prelungit succesiv prin alte ordonanțe până la data de 25 decembrie 2020 inclusiv. Conform unui calcul simplu, termenele de prescripție au fost suspendate între 16 aprilie și 25 decembrie 2020, adică fix 254 de zile.
Astfel, perioada totală de prelungire (de 254 zile) ar trebui să se adauge în fiecare an. Spre exemplu, de la 1 ianuarie 2021, care a fost termenul standard de prescripție pentru anul 2015, rezultând astfel data de 11 septembrie 2021. Având în vedere că 11 septembrie a fost într-o zi de weekend, prima zi lucrătoare care i-a urmat a fost 13 septembrie 2021.
În plus, aceeași perioadă de prelungire afectează și anii fiscali 2016 – 2019. Mai exact, termenele de prescripție pentru toți anii următori (de la 2016 la 2019 inclusiv) se vor prelungi fiecare cu cele 254 de zile.
Astfel, dacă termenul la care s-ar fi prescris obligațiile fiscale pentru anul 2016 este, conform prevederilor actuale ale Codului de Procedură Fiscală, 1 iulie 2022, acest termen s-a prelungit cu 254 zile, adică până la data de 11 martie 2023. Dacă data prescrierii cade într-o zi nelucrătoare, aceasta se prorogă până în următoarea zi lucrătoare.
Important de menționat că actualul Cod de Procedură fiscală a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2016. Astfel, noul cod a modificat termene de prescripție doar pentru obligații fiscale născute după data intrării în vigoare. Acest lucru a generat o diferență în regula de stabilire a prescrierii între anul 2015 și următorii ani.
În concret, diferența este următoarea: dacă vechiul cod prevedea că termenul de prescriere de cinci ani curge începând cu 1 ianuarie a anului următor celui în care s-a născut creanța fiscală, noul cod stabilește această dată la 1 iulie a anului următor celui pentru care se datorează obligația fiscală.
Astfel, anul 2015 este ultimul pentru care mai luăm în considerare termenul de 1 ianuarie a anului imediat următor din vechiul cod de procedură de la care calculăm perioada de 5 ani pentru prescriere. Începând cu anul 2016, termenul oficial este de 1 iulie a anului imediat următor.
Ca regulă de bază, dacă termenul de prescriere este depășit, atunci autoritățile nu mai pot demara executarea silită a datornicilor, iar creanțele sunt șterse din evidențe, conform prevederilor articolului 218 din Codul de Procedură Fiscală. Aceeași regulă este aplicabilă însă și în mod invers – adică sumele plătite și nedatorate de către contribuabili nu se mai pot restitui după trecerea termenului de prescriere.