V-ar plăcea să trăiți într-un model de societate în care venitul de bază universal ar fi plătit de guvern oricărui cetățean? În ziua de azi nu mai este discutabil faptul că intrăm într-o nouă eră a inovației tehnologice, unde inteligența artificială (IA) și automatizarea transformă rapid peisajul forței de muncă.
Această transformare aduce cu ea un val de schimbări, provocând, pe de o parte, dispariția unor locuri de muncă tradiționale și, pe de altă parte, creând noi oportunități și domenii de activitate. În acest context, conceptul de Venit de Bază Universal (VBU) a început să capete tot mai multă atenție și suport, fiind văzut ca o soluție potențială pentru a aborda inegalitățile crescânde și incertitudinea economică generată de această schimbare.
Automatizarea proceselor și a sarcinilor de muncă nu este un fenomen nou, dar ritmul actual de dezvoltare al tehnologiei cu ajutorul inteligenței artificiale a accelerat acest proces, afectând un număr tot mai mare de industrii. Iar schimbările abia acum încep să se întâmple.
De la manufactură la servicii, roboții și algoritmii sunt capabili să execute sarcini care, până de curând, erau considerate exclusiv atribute ale oamenilor. Acest fenomen nu doar că eficientizează procesele, dar și reduce costurile pentru companii, conducând astfel la o restructurare majoră a forței de muncă.
Să ne imaginăm o lume unde roboții și algoritmii sunt noii noștri colegi de muncă, unde fabricile zumzăie sub atenta supraveghere a inteligenței artificiale, și unde birourile sunt populate mai mult de ecrane decât de oameni. Sună ca un scenariu SF, nu-i așa? Ei bine, aceasta devine încet, dar sigur, realitatea noastră.
De exemplu, în Japonia, un hotel este aproape complet operat de roboți, de la recepționer până la personalul de curățenie. Și în industria auto, roboții au început să înlocuiască lucrătorii pe linia de asamblare. Acest trend global creează o presiune imensă pe piața forței de muncă, lăsând mulți angajați fără locuri de muncă.
Dar în această lume nouă a roboților și algoritmilor, cum ne asigurăm că nimeni nu rămâne în urmă? Răspunsul ar putea fi Venitul de Bază Universal (VBU), o idee tot mai dezbătută în zilele noastre.
Ideea unui VBU este simplă: fiecare adult primește o sumă lunară care să-i asigure nevoile de bază. Aceasta nu înseamnă eliminarea muncii din rândurile oamenilor, ci asigurarea unei plase de siguranță care permite oamenilor să se adapteze la schimbările pieței muncii, să se recalifice sau să urmeze cariere mai riscante și mai creative, fără teama de a nu-și putea plăti facturile zilnice.
Acum, haideți să explorăm ideea de VBU. Imaginează-ți că fiecare cetățean primește o sumă fixă de bani lunar, indiferent de statutul său profesional. Aceasta nu ar fi doar o măsură de siguranță socială pentru cei care își pierd job-urile în urma automatizării, ci și o modalitate de a încuraja creativitatea și inovația. Oamenii ar putea să își asume mult mai ușor riscuri în cariere sau să urmeze pasiuni personale, fără teama zilei de mâine.
Să luăm exemplul lui Marian, un fost operator de linie de asamblare, care a fost înlocuit de un robot.
Când i-a fost desființat job-ul, Marian avea vârsta de 45 de ani. Datorită venitului de bază universal, Marian nu a trebuit să își facă griji pentru chiria lunară și cheltuielile de familie. În schimb, a avut libertatea de a urma un curs de design grafic, o pasiune pe care a avut-o mereu, dar niciodată timpul sau resursele să o exploreze. Astăzi, Marian este un designer grafic de succes, organizat ca PFA, și reușește să câștige dublu față de salariul pe care îl primea din vechiul job.
Sau să luăm exemplul Anei, o femeie în vârstă de 49 de ani, care a lucrat toată viața ei într-o librărie. Când librăria își automatizează procesele, Ana își pierde locul de muncă. Însă, cu ajutorul venitului de bază universal, ea are timp și resurse să se recalifice. Ana alege să urmeze un curs de programare și, în câțiva ani, se transformă dintr-o vânzătoare de cărți într-un dezvoltator web căutat.
Desigur, în practică se pune problema financiară. Cum putem finanța un astfel de program ambițios? Poate o soluție, care să ajute la eliberarea presiunii asupra vistieriei statului, ar fi introducerea unei taxe minime pentru corporațiile de tehnologie și pentru miliardarii care beneficiază cel mai mult de pe urma automatizării.
Să luăm, de exemplu, gigantii tech precum Amazon, Google, Apple, Nvidia sau Tesla. Aceste companii generează profituri uriașe, iar o parte din aceste venituri ar putea fi redirecționate către un fond pentru VBU. În plus, orice angajator care automatizează procese și astfel disponibilizează angajați ar putea contribui la un astfel de fond. Controbuția ar putea fi una similară cu cea pe care toți angajatorii din România o plătesc – i.e., contribuția asiguratorie de muncă (CAM).
Desigur, există argumente și într-un sens, și în celălalt. Criticii susțin că VBU ar putea descuraja munca și ar putea duce la inflație. Totuși, alții spun că studiile și experimentele realizate în diferite țări arată că majoritatea beneficiarilor VBU nu renunță la muncă, ci folosesc banii pentru a-și îmbunătăți calificările sau pentru a-și asuma riscuri antreprenoriale.
Un alt argument important în favoarea introducerii unui venit de bază universal este potențialul său de a reduce inegalitățile sociale din ce în ce mai mari. În realitatea economică de astăzi, sunt grupuri care monopolizează din ce în ce mai mult roadele globalizării. În acest timp, miliarde de oameni sunt lăsați în urmă de acest trend.
Conform statisticilor și studiilor, aproximativ 1% din populație deține deja 50% din averea totală a lumii.
Astfel, într-o lume în care bogăția este concentrată din ce în ce mai mult în mâinile unei elite tehnologice, VBU ar putea funcționa ca un mecanism de redistribuire a acestei bogății, asigurând că beneficiile progresului tehnologic sunt împărtășite echitabil de toată societatea.
În concluzie, venitul de bază universal nu este doar o fantezie utopică, ci o necesitate pragmatică în fața realităților economice schimbătoare ale secolului 21. Prin asigurarea unei plase de siguranță pentru toți, cred că putem deschide calea către o societate mai inovatoare, mai adaptabilă și, în cele din urmă, mai echitabilă.
Desigur, implementarea VBU nu este lipsită de provocări. Există întrebări legate de sustenabilitatea financiară, impactul asupra pieței muncii și modul de finanțare al acestui sistem. Așadar, va fi necesară o analiză atentă a modalităților prin care VBU poate fi integrat în structurile economice existente, precum și evaluarea impactului său pe termen lung asupra economiei și societății.
