Home Impozitarea persoanelor fizice Veniturile din asocieri între persoane fizice şi persoane juridice – cum se impozitează?

Veniturile din asocieri între persoane fizice şi persoane juridice – cum se impozitează?

Pentru cei interesați, sumarizăm mai jos obligațiile fiscale aplicabile pentru veniturile din asocieri fără personalitate juridică, constituite între persoane fizice şi persoane juridice (contribuabili conform Titlurilor II, III și IV din Codul Fiscal și Legii 170/2016 privind impozitul specific unor activităţi).

Astfel, rezumăm tipurile de asocieri pentru care sunt aplicabile obligațiile fiscale descrise mai jos:

asociere fără personalitate juridică constituită între o persoană fizică şi o persoană juridică plătitoare de impozit pe profit;
asociere fără personalitate juridică constituită între o persoană fizică şi o persoană juridică plătitoare de impozit specific reglementat prin Legea nr. 170/2016 (hoteluri, restaurante, baruri, etc.);
asociere fără personalitate juridică dintre o persoană fizică şi o persoană juridică plătitoare de impozit pe venitul microîntreprinderilor.

Cine are obligația reținerii, declarării și plății impozitului

Conform prevederilor Legii 227/2015 privind Codul Fiscal în vigoare, obligaţia calculării, reţinerii şi plăţii impozitului pe venitul net din asociere, datorat de persoana fizică, revine asociatului persoană juridică. Relevante în acest sens sunt prevederile de la articolul 125, alineatele (8), (8¹) și (9) din Codul Fiscal.

Astfel, redăm aici fiecare dintre aceste prevederi, care se aplică tuturor celor trei tipuri de contribuabili, entități juridice, menționați mai sus.

Conform prevederilor de la art. 125, alin (8) (8¹) și (9) din Codul fiscal, se aplică următoarele reguli:

Se distribuie un venit net (sau pierdere netă, după caz) asociatului persoană fizică, proporțional cu cota procentuală de participare corespunzătoare contribuției, așa cum este stabilit în contractul de asociere;
Impozitul datorat de persoana fizică se calculează, se reține și se plătește de către persoana juridică, potrivit regulilor prevăzute la titlul II (titlul III în cazul microîntreprinderilor) și reprezintă impozit final;
Pierderile nu se compensează și nu se reportează potrivit prevederilor titlului IV;
Contribuabilul persoană fizică nu are alte obligații de declarare a venitului realizat, în scopul impozitului pe venit.

Aspecte contractuale și riscuri fiscale în cadrul asocierii

Deși obligațiile de calcul, reținere și plată a impozitului pe venitul din asociere revin persoanei juridice, este important ca persoana fizică implicată într-o astfel de asociere să înțeleagă și să își asume corect riscurile și responsabilitățile care decurg din relația contractuală. În practică, am observat că multe astfel de parteneriate se bazează pe relații informale sau pe contracte redactate superficial. Acest aspect poate conduce ulterior la neînțelegeri, recalculări de obligații fiscale și, în cazuri mai grave, la inspecții fiscale soldate cu impuneri suplimentare.

Astfel, recomandăm redactarea contractului de asociere cu atenție și să cuprindă cel puțin următoarele elemente esențiale:

cota de participare a fiecărui asociat, exprimată procentual
contribuțiile fiecărei părți (financiare, în natură, în muncă – acolo unde este cazul)
modul de calcul al veniturilor și pierderilor și periodicitatea distribuirii acestora
obligația persoanei juridice de a furniza persoanei fizice documente justificative privind calculul veniturilor nete distribuite și obligațiile fiscale achitate în numele său.

Lipsa unei documentări clare a acestor aspecte poate avea consecințe negative pentru ambele părți. De exemplu, în lipsa unor documente justificative puse la dispoziție de persoana juridică (cum ar fi un calcul lunar sau trimestrial al veniturilor nete, dovezile de plată a impozitului reținut și al contribuțiilor), persoana fizică poate avea dificultăți în a demonstra că venitul i-a fost corect calculat și impozitat, mai ales în contextul unei inspecții fiscale.

Cum se îndeplinește obligația de declarare a impozitului

Obligația de declarare a impozitului pe venitul net realizat de persoana fizică din asociere se face de către asociatul persoană juridică, prin formularul 112 „Declaraţie privind obligaţiile de plată a contribuţiilor sociale, impozitului pe venit şi evidenţa nominală a persoanelor asigurate. Relevante în acest scop sunt prevederile articolului 132, alin. (1) și (2) din Codul Fiscal.

Contribuția de asigurări sociale de sănătate (CASS)

Pentru veniturile realizate din asocieri fără personalitate juridică, persoanele fizice datorează, pe lângă impozitul pe venit, și contribuţia de asigurări sociale de sănătate (CASS).

Astfel, conform prevederilor articolului 155, alin. (1) și articolului 170 alin. (1) și alin (4) lit. c) din Codul Fiscal, veniturile din asocieri fără personalitate juridică reprezintă o categorie de venit care se supune CASS. Însă contribuția se datorează doar în situația în care venitul net anual distribuit din asociere (cumulat cu alte tipuri de venituri, dacă este cazul), este cel puțin egal cu 6 salarii minime brute pe țară, aplicabile pentru anul în cauză. Pentru anul 2025, salariul minim brut pe țară este stabilit la valoarea de 4.050 de lei.

Cu titlu de exemplu, dacă o persoană fizică realizează un venit net în anul 2025, dintr-o asociere fără personalitate juridică, care este cel puțin egal cu valoarea de 24.300 lei, atunci, în plus față de impozitul pe venit (10%), aceasta va datora și contribuția de sănătate (CASS) pentru acest venit.

Pentru a stabili valoarea contribuției datorate, venitul net anual din asociere se cumulează cu următoarele tipuri de venituri: venituri din drepturi de proprietate intelectuală, venituri din cedarea folosinței bunurilor (chirii), venituri din investiții (dividende, tranzacționarea de acțiuni, dobânzi), venituri din activități agricole și venituri din alte surse. În funcție de nivelul venitului cumulat pentru întregul an fiscal, CASS se va calcula la una dintre bazele de mai jos.

Astfel, pentru anul 2025, baza anuală de calcul a CASS pentru persoanele fizice care realizează venituri din asocieri fără personalitate juridică și din oricare dintre categoriile de mai sus se stabilește după cum urmează:

la nivelul a 6 salarii minime brute pe ţară (adică 6 x 4.050 lei = 24.300 lei), în cazul veniturilor realizate cuprinse între 6 salarii minime brute pe ţară inclusiv şi 12 salarii minime brute pe ţară (între 24.300 și 48.600 de lei);
la nivelul a 12 salarii minime brute pe ţară (adică 12 x 4.050 lei = 48.600 lei), în cazul veniturilor realizate cuprinse între 12 salarii minime brute pe ţară inclusiv şi 24 salarii minime brute pe ţară (adică între 48.600 și 97.200 de lei);
la nivelul a 24 de salarii minime brute pe ţară (adică 24 x 4.050 lei = 97.200 lei), în cazul veniturilor realizate în valoare de cel puţin 24 de salarii minime brute pe ţară.

Cum se îndeplinește obligația de declarare și plată a CASS

În funcție de situația venitului contribuabilului persoană fizică, obligațiile de declarare și plată a CASS sunt diferite și vor reveni după cum urmează:

plătitorului de venit, în cazul în care venitul net distribuit din asociație este cel puțin egal cu valoarea a 6 salarii minime brute pe economie. În situaţia în care persoana fizică obţine venituri de la mai mulţi plătitori, iar acestea ating plafonul pe fiecare plătitor, persoana fizică va desemna plătitorul care să reţină, să declare şi să plătească contribuţia. Obligația de declarare a CASS se îndeplinește prin intermediul formularului 112 „Declaraţie privind obligaţiile de plată a contribuţiilor sociale, impozitului pe venit şi evidenţa nominală a persoanelor asigurate”;
persoanei fizice, în cazul în care venitul net distribuit de fiecare plătitor este sub nivelul a 6 salarii minime brute pe economie, dar venitul net cumulat de la toți plătitorii este cel puțin egal cu 6 salarii minime brute pe țară. În acest caz declararea CASS se face de persoana fizică prin „Declarația unică privind impozitul pe venit și contribuțiile sociale datorate de persoanele fizice”, pentru care termenul de depunere este 25 mai a anului următor celui în care s-a realizat venitul.

Relevante în acest scop sunt prevederile articolului art. 174¹ alin. (2), (5), (6) și (7) din Codul Fiscal.