Drepturile de autor reprezintă ansamblul prerogativelor de care se bucură autorii cu referire la creațiile lor. Instituția dreptului de autor este instrumentul de protecție a creatorilor și a operelor lor. Reglementate prin Legea nr. 8/1996, drepturile de autor sunt acele drepturi pe care o persoană le deține pentru prestarea anumitor activități intelectuale și care rezultă din crearea unor lucrări unice.
Acest lucru înseamnă că drepturile de autor sunt asociate cu orice proprietate științifică, producerea operelor muzicale, fotografice, literare, cinematografice, arhitecturale sau muzicale, sau cu realizarea materialelor scrise, a ilustrațiilor și a hărților, ori a descoperirilor științifice și a programelor tehnologice.
Potrivit prevederilor Legii 8/1996, drepturile de autor subzistă pe toată perioada vieții autorului, dar și după decesul acestuia, când aceste drepturi se transmit automat moștenitorilor de drept ai autorului. Astfel, ele se bucură în continuare de protecție pentru o perioadă de 70 de ani de la decesul autorului. În cazul în care nu există moștenitori, aceste drepturi revin organismelor de gestiune colectivă a drepturilor de autor.
Din punct de vedere fiscal, conform prevederilor Legii 227/2015 privind Codul Fiscal, veniturile din valorificarea drepturilor de autor fac parte din categoria veniturilor din drepturi de proprietate intelectuală.
Pentru acest tip de venit, atât plătitorilor, cât și beneficiarilor de venit le revin obligații fiscale diferite de îndeplinit, pe care le explicăm mai jos.
Pentru veniturile din drepturile de proprietate intelectuală, contribuabilii persoane fizice datorează impozit pe venit în procent de 10% din venitul impozabil, acesta fiind impozit final datorat.
Spre deosebire de alte venituri din activități independente (realizate din activități ale PFA-urilor, ale profesiilor libere, etc.), în cazul cărora obligația de calcul și plată a impozitului revine persoanei fizice care realizează venitul, pentru veniturile din drepturi de proprietate intelectuală, în majoritatea situațiilor, obligația de determinare a impozitului datorat revine plătitorului de venit.
Mai exact, conform prevederilor articolului 72 din Codul Fiscal, persoanele juridice sau orice entități care conduc evidență contabilă și fac plăți de astfel de venituri persoanelor fizice au obligația de a determina venitul impozabil, de a calcula și de a reține la sursă impozitul datorat de 10%.
Ai deja acces premium? Intră în cont