Dacă primul pachet a modificat cotele de TVA și a mărit rata de impozit pentru dividende la 16% (care va fi în vigoare din 1 ianuarie 2026), „Pachetul 2” vine cu modificări mai ample pentru persoanele fizice și cu efecte pentru mai multe tipuri de venituri câștigate de acestea din urmă. Vorbim, pe scurt, despre “redesenarea” regulilor pentru închirierile pe termen scurt și pentru „serviciile de cazare”, despre cum se calculează impozitul în aceste cazuri, despre o schimbare la câștigurile din titluri de valoare, precum și despre o reașezare a contribuției la sănătate pentru PFA-uri și alte venituri din activități independente.
Foarte important: ceea ce urmează explică propuneri din proiectul de lege al „Pachetului 2” (neintrat încă în vigoare, deoarece sunt necesari anumiți pași procedurali până la publicarea în Monitorul Oficial) – comparate cu regulile aflate astăzi în vigoare. Unde spun „astăzi”, mă refer la cadrul din Codul fiscal valabil în septembrie 2025, așa cum e publicat de Ministerul Finanțelor și ANAF. Pentru fiecare temă, explicăm întâi cum e acum și apoi ce s-ar schimba conform proiectului, plus ce înseamnă asta, practic, pentru contribuabili.
Pe scurt, astăzi, persoanele fizice care închiriază în scop turistic camere din locuințe proprii au un regim împărțit. Pentru închirierea de până la 5 camere, venitul impozabil se calculează la „normă de venit” stabilită pe cameră, iar contribuabilul are obligația să completeze și să păstreze „Fișa capacității de cazare” aprobată prin Ordinul președintelui ANAF nr. 398/2021. Dacă în cursul anului trece de 5 camere, regimul se schimbă începând cu anul următor, ieșind din schema de impozitare pe normă. Astfel, se trece la regimul de impozitare pentru activități independente în sistem real. Definițiile și mecanismele acestea rezultă din art. 83–85 și 87 din Codul fiscal și din normele aplicabile.
Proiectul „Pachet 2” propune includerea veniturilor din prestarea de servicii de cazare, respectiv din închirierea pe termen scurt a unui număr de peste 7 camere situate în locuințe proprietate personală în categoria veniturilor din activități independente.
Acesta vine cu două mutări mari. Mai întâi, extinde „zona micilor chirii turistice” de la 1–5 camere la 1–7 camere și rescrie art. 83 pentru a delimita clar „închirierea pe termen scurt” (până la 30 de zile consecutive aceleiași persoane) de restul cedărilor de folosință. Apoi, înlocuiește norma de venit de la art. 85 cu o formulă mai intuitivă: venitul net impozabil se va calcula ca 70% din încasări (adică se va aplica o cotă forfetară de cheltuieli de 30% la venitul brut), iar impozitul rămâne 10% și este final.
În plus, comisionul reținut de platformele de intermediere (marketplace, portal, app, etc.) este exclus din venitul brut, ceea ce aliniază mai bine baza de impunere la banii care intră efectiv în contul proprietarului. Se păstrează obligația fișei de ocupare, dar dispare necesitatea ținerii unei evidențe contabile; rămâne doar secțiunea de „venituri” din registrul de evidență fiscală.
Implicația practică e dublă. Pentru proprietarii persoane fizice, înlocuirea normei de venit cu o formulă procentuală este mai transparentă și reduce riscul ca norma să nu reflecte sezonalitatea reală. Excluderea comisionului platformei din baza de calcul e o corecție sănătoasă: astăzi, regulile generale tratează venitul brut ca totalul sumelor datorate potrivit contractului, fără o excepție explicită pentru comisioanele de intermediere, astfel că, în practică, contribuabilul putea ajunge să suporte impozit peste o sumă pe care nu ar fi încasat-o niciodată.
Astăzi, art. 69 alin. (3) spune, în formă scurtă, că „norma de venit pentru fiecare activitate nu poate fi mai mică decât salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată, în vigoare la momentul stabilirii acesteia (n.r. adică a normei), înmulțit cu 12”, iar practica o interpretează în diferite moduri.
Proiectul Pachet 2 clarifică textual pragul și data la care ne raportăm cu privire la salariul minim aplicabil, astfel: “Norma de venit pentru fiecare activitate desfășurată de contribuabil nu poate fi mai mică decât nivelul a 12 salarii de bază minime brute pe țară garantate în plată, în vigoare la data de 1 ianuarie a anului de realizare a venitului. Prevederile prezentului alineat se aplică și în cazul în care activitatea se desfășoară în cadrul unei asocieri fără personalitate juridică, norma de venit fiind stabilită pentru fiecare membru asociat”. E mai mult o clarificare și o calibrare de text decât o schimbare de fond, am putea spune. Totuși, formularea nouă taie orice dubiu când se discută despre plafonul de 12 salarii minime, am putea spune.
Conform prevederilor actuale, dacă tranzacționezi la orice bursă prin intermediari care sunt rezidenți în România (brokeri, SSIF-uri, bănci care au calitatea de intermediari), impozitul pe câștigurile din transferul titlurilor de valoare se reține la sursă de intermediar. Investițiile prin intermediari români beneficiază de cote reduse de impozit: de 1% pentru dețineri mai lungi de 365 de zile și 3% pentru dețineri mai scurte, pe fiecare tranzacție. Ghidurile ANAF pentru Declarația unică 2025 explică și ele această regulă și faptul că impozitul reținut este final. Așadar rata de impozitare este una favorabilă comparativ cu rata de 10% aplicabilă investițiilor realizate prin intermediari străini.
Proiectul de pachet 2 din reforma fiscal-bugetară majorează aceste cote la 3% și 6%. Astfel, investitorii pasivi, care făceau „buy and hold”, vor simți creșterea doar când vând după mai mult de un an (de la 1% la 3%). Însă traderii activi, cu rebalansări frecvente înainte de un an, vor vedea un cost fiscal dublu (de la 3% la 6%) pe fiecare tranzacție câștigătoare. Pentru portofoliile cu rulaj intens, efectul net ar putea fi mai mare decât pare la prima vedere, astfel nemaifăcând atât de favorabilă taxarea câștigurilor din investiții prin intermediari români.
Astăzi, câștigurile din transferul de monedă virtuală se impozitează cu 10%, impozit calculat de contribuabil în Declarația unică. Impozitarea se aplică doar pentru tranzacții cu câștig de cel puțin 200 lei, cu condiția ca totalul câștigurilor anuale să nu depășească 600 lei.
Noul proiect de modificări fiscale ridică cota de la 10% la 16% pentru cripto, păstrând mecanismul de autoimpunere și pragurile tehnice. Practic, pentru un investitor care marchează câștiguri ocazionale, nota de plată crește cu 60%. Astfel, nici taxarea criptomonedelor nu scapă de reforma fiscal-bugetară a noului guvern.
Astăzi, pentru contribuția de asigurări sociale de sănătate (CASS) datorată pe veniturile din activități independente se aplică un plafon maxim de 60 de salarii minime brute pe economie pentru baza anuală de calcul.
Proiectul al doilea din reforma fiscal-bugetară urcă acest plafon maxim la 72 de salarii minime și clarifică includerea noilor venituri din „prestarea de servicii de cazare” (art. 68^3) în sumă, alături de veniturile realizate de PFA-uri și altele. În paralel, pentru sportivi (contracte de activitate sportivă), proiectul reglează când și cum se face regularizarea CASS dacă reținerea la sursă depășește plafonul sau dacă veniturile depășesc pe parcurs pragurile, pentru a evita situațiile în care se plătește „prea mult” în timpul anului.
Consecința evidentă pentru contribuabilii cu venituri din activități independente este că „plafonul” de CASS este mult mai mare de-acum, ceea ce înseamnă mai multă contribuție anuală dacă veniturile nete nu ating plafonul nou stabilit.
Ai experiență cu noile modificări fiscale în România pe care ai putea să o împărtășești cu comunitatea noastră de cititori? Te rugăm să lași mai jos un comentariu cu sfaturi utile.
