Întrebarea cu privire la cum se impozitează utilizarea autovehiculelor de serviciu este una mult vehiculată în rândul angajatorilor. În special în rândul celor care permit salariaților utilizarea mașinii de serviciu nu numai în scopul îndeplinirii sarcinilor de serviciu, ci și în scop personal. În astfel de cazuri, tratamentul fiscal pe care îl aplicăm utilizării mașinii și cheltuielilor aferente este unul diferit de cel în care salariatul utilizează mașina strict în scopul muncii sale.
De multe ori însă angajatorii fie nu cunosc tratamentul fiscal care ar trebui aplicat în mod corect, fie situațiile în practică sunt atât de diverse și specifice, încât legislația nu le acoperă pe toate, lăsând astfel loc de interpretări.
În acest articol prezentăm cât mai structurat situațiile în care se impozitează utilizarea autovehiculelor de serviciu și cum se aplică legislația fiscală în aceste cazuri.
Ca regulă generală impusă de legislația fiscală în vigoare (Legea nr. 227/2015 privind Codul Fiscal), cheltuielile adiacente utilizării mașinii de serviciu în interes personal se consideră avantaj în natură. Astfel, aceste cheltuieli se cosideră 100% impozabile la nivelul salariatului.
Mai exact, conform prevederilor articolului 76. alineatul (3) din Codul Fiscal, avantajele impozabile, în bani sau în natură, primite în legătură cu o activitate salarială, includ și utilizarea oricărui bun, inclusiv a unui vehicul de orice tip, din patrimoniul afacerii sau închiriat de la o terță persoană, în scop personal, cu excepția deplasării pe distanța dus-întors de la domiciliu sau reședință la locul de muncă/locul desfășurării activității.
Ai deja acces premium? Intră în cont
